Măi ficiori, mult v-a luat până v-ați dat seama că Ficior nu a fost toată viața administrator de bloc!

Raimond PETRUT

EDITORIAL – Raimond PETRUŢ

 

Motto: ,,Ca să constaţi că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în ştiinţe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că mă-sa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă… vede tot şi totul pute.”-Petre Țuțea

Și-au dat în sfârșit seama, după 20 de ani, că în gulagurile comuniste deținuții poltici nu s-au dus ei, din proprie voință, ca într-o excursie, că, de fapt, acolo au existat călăi cu chip uman. Mult v-a luat, măi ficiori! Asta și din cauză că România a trecut atât de ușor peste sinistrul episod numit comunism. Nu comunismul este o etapă greu de digerat din istoria poporului nostru, ci modul sinistru în care am acoperit, ca mâța rahatul,  ororile unui sistem diabolic.

La Hunedoara, eram doar un copil când stăteam lipit de bunica mea, ascultând ,,Actualitatea românească”, emisiune radiofonică emisă în eter de Europa Liberă. Asta, doar atunci când energia electrică nu era sistată. Atunci am aflat de Doina Cornea, de Mircea Dinescu și de toate mârșăviile pe care, cu mult talent, le săvârșeau comuniștii. Într-un oraș industrializat până la exces percepi în alt mod totalitarismul. Cartela de pâine, uleiul la rație, teama de a spune ceva contra regimului, securiștii îmbrăcați în uniformele lor bleu erau suficiente motive să te temi chiar de gândurile tale.

Am trăit puțini ani sub zodia lui Ceaușescu, dar mi-a fost suficient să resimt frigul din blocurile gri și să uit să zâmbesc. Știau toți cei veniți la putere imediat după decembrie 1989 că mii de oameni au murit în închisorile din Aiud, Pitești, Sighet, Gherla sau Periprava. Nu s-a făcut nimic! Acum, după ce tâmpiții torționari au ajuns niște beșinoși senili, dar la fel de versatili ca în anii lor de glorie, s-au trezit și procurorii că ar putea lua în calcul dosarele întocmite de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Păi, oamenii care lucrează acolo v-au spus de mii de ori că au documentația care dovedește crimele comise de Vișinescu, Ficior et comp. Pe Iliescu îl înțeleg (bine, nu înțeleg idioțenia românilor ce l-au ales președinte de 3 ori!), căci a făcut parte din sistemul comunist, dar ceilalți de ce au tăcut? Culmea e că acești căcănari nu regretă nimic, chiar se laudă cu monstruozitățile comise. Cum să ierți astfel de gunoaie, cărora statul român le-a acordat circa 6.000 de lei pensie?!

În manualele de istorie din care se predă în școlile din România, comunismul este tratat în 2-3 pagini, accentuându-se pe evenimentele din decembrie 1989. Valorile poporului român au fost aruncate la gunoi, oameni de valoare au murit în chinuri groaznice în temnițele comuniste, iar noi tratăm acest subiect ca fiind ceva nesemnificativ. În 1990, au făcut un simulacru de proces cu Bobu, Dăscălescu și alți împuțiți. Așa au rezolvat toate crimele comise în numele ,,clasei muncitorești”! Bravos, națiune! Câți dintre noi au citit ,,Închisoarea noastră cea de toate zilele” de Ioan Ioanid, ,,Pe muntele Ebal” de Teohar Mihadaș ori ,,Fenomenul Pitești” de Virgil Ierunca? Puțini. Vă rog să le citiți, voi, cei care vreți să aflați ce a însemnat comunismul, cât și voi, cei care vreți să vă reîmprospătați memoria. Nu de alta, dar un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții. În plus, este blestemat să o și repete: ,,Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut… M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul… Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase… Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi.”(Petre Țuțea)

P.S. Conform cercetătorilor de la Universitatea de Științe ale Mediului din East Anglia, ultimele urme de viață pe Terra  ar putea să dispară aproximativ peste 1,75 miliarde de ani în urma evaporării complete a apei lichide de pe suprafața sa. Vă dați seama cât timp mai au aceste sadice bipede să readucă sistemul comunist la putere?!

 

ArticoleRecomandate

Recomandari din RubricaEditoriale