Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, care a dat formă României moderne şi a împlinit aspiraţiile de unitate naţională ale multor generaţii de români de dincolo şi de dincoace de Carpaţi, reprezintă unul dintre momentele faste ale istoriei noastre. În rare ocazii, convergenţa energiilor naţionale a fost mai papabilă şi mai eficientă decât atunci.
Marea Unire a fost ”proiectul de ţară” al unor oameni de stat şi intelectuali de anvergură care au înţeles voinţa poporului şi au împins istoria înspre deznodământul ei firesc: unitatea naţională a tuturor românilor. Nu vom obosi niciodată să punem în valoare meritele lor şi să rememorăm victoria.
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 e, însă, în egală măsură, opera soldatului necunoscut. Despre el se vorbeşte mai puţin, deşi oasele lui, împrăştiate de-a lungul şi de-a latul ţării, ne vorbesc despre conştiinţă naţională şi sacrificiu în numele unui ideal. E greu să călătoreşti prin România fără să dai peste mormântul soldatului necunoscut printr-un colţ de ţară. Când se întâmplă asta, e greu să nu te gândeşti, măcar o clipă la viaţa lui, la dorinţele lui, la suferinţă şi idealuri, la familia din sânul căreia a plecat să-şi servească patria.
De Ziua Naţională, vă propun să fim noi toţi familia soldatului necunoscut şi să ne gândim pentru o clipă la el ca la o rudă apropiată care lipseşte de la sărbătoarea noastră de azi! Să ne spunem La mulţi ani în memoria faptelor marilor noştri înaintaşi. Dar să ne spunem La mulţi ani şi privind înspre viitor. Să ne întrebăm care este proiectul nostru de ţară, acum, care este sacrificiul pe care fiecare dintre noi e dispus să îl facă în numele apartenenţei la România. Care este Marea Unire pe care o construim noi acum? Să ne manifestăm recunoştinţa şi bucuria pentru cele ce s-au făcut în trecut dar să ne şi întrebăm, cu toată responsabilitatea, despre cele ce facem noi, acum, pentru viitor.
Contemplăm istoria glorioasă a celor de dinaintea noastră dar viitorul, care se întemeiază pe ea, e în responsabilitatea noastră. Înţelegând acestea şi încercând, aşa cum a făcut generaţia Marii Unirii, să înţelegem sensul major al istoriei, putem să ne spunem cu bucurie, unii altora:
La mulţi ani, soldatule necunoscut!
La mulţi ani, români!
La mulţi ani, România!
