A trecut și circul votului, urmează circul redistribuirii. Potențialii parlamentari așteaptă apatici rezultatele finale, asta după ce au zâmbit, în campanie, cu un automatism demn de Hollywood, ziariștilor și alegătorilor. Câți vor rămâne cu același zâmbet pe față este lesne de înțeles. Cei vechi prin ale Parlamentului vor reveni, cel mai probabil, la vechile obiceiuri, iar novicii vor împrumuta cât se poate de rapid din compotamentul ,,dă pă Dâmbovița”.
Au zâmbit, au răspuns la telefoane, au dat mâna cu toată lumea, s-au lăsat fotografiați și, evident, ne-au promis multe. Va trece și perioada felicitărilor, Parlamentul se va constitui, cei de la Putere vor reîncepe lupta cu eternul rival, Traian Băsescu, cei din Opoziție ne vor deplânge situația ingrată de a fi conduși de USL și –uite așa- vom reveni la ,,normalitate”. Premierul spune că în câteva săptămâni va avea un proiect de buget pentru 2013, vor urma discuțiile inerente cu FMI (alte discuții, altă forfotă, alte acuzații și subiecte de discuție în cadrul emisiunilor televizate), iar noi vom rămâne aceiași: dezorientați, fără speranțe, la fel de săraci, la fel de nemulțumiți și fără alternative.
Ei, bine, e clar că noi vom rămâne pe aceleași coordonate. Dar, mă întreb și vă întreb dacă nu este foarte probabil ca zâmbetul celor care până mai ieri ne erau prieteni nu se va metamorfoza într-un rânjet? Aș vrea să nu fie așa, dar, cu siguranță buzelele lor subțiri de parlamentar nu vor mai putea zâmbi. Eventual, vor putea scuipa.
O colegă din presă mi-a transmis un mesaj , imediat după închiderea secțiilor de votare: ,,Victorie! Ne-am învins!” Nu se știa încă rezultatul votului. Ea nu se referea nici la cine a câștigat efemera putere legislativă, nici la cei care au fost învinși, ci la modul în care omul (nu votantul, adică masa de manevră a oricărei alianțe sau formațiuni politice) percepe fiecare scrutin.
Și chiar dacă stimabilii aleși nu vor mai zâmbi, dacă ne vor închide telefoanele în nas, la cât suntem de îngrețoșați, nu știu de fapt dacă îi vom mai băga în seamă, dacă ne mai interesează zâmbetul sau rânjetul lor. Prea puțin îmi pasă cine a câștigat. Știu însă cine pierde întotdeauna: poporul român!
