Au trecut 23 de ani de la Revolutia Romana din 1989. In urma coroanelor depuse la troite, a discursurilor, de multe ori patetice, in sufletele celor care au avut curajul de a se impotrivi unui regim totalitar raman multe rani nevindecate. Din fericire, in Bistrita nu au existat victime. Cu toate acestea, Asociatia „22 Decembrie” din Bistrita a comemorat si in acest an pe toti cei care au fost ucisi sau au fost declarati disparuti in timpul evenimentelor din 1989.
George Avram, președintele ,,Asociației 22 Decembrie”-Bistrița
Transilvania News Bistrița-Năsăud a vrut sa afle cum a schimbat Revolutia din decembrie viata unor personalitati locale. Revolutia Romana din 1989 a constat intr-o serie de proteste, lupte de strada si demonstratii in luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfarsitul regimului comunist din Romania si la caderea lui Nicolae Ceausescu. Demonstratiile din ce in ce mai ample au culminat cu procesul controversat si executia lui Ceausescu si a sotiei sale Elena. Inainte de revolutia romana, toate celelalte state est-europene trecusera in mod pasnic la democratie. Romania a fost singura tara din blocul estic care a trecut printr-o revolutie violenta si in care conducatorii comunisti au fost executati.
In Bistrita-Nasaud nu a murit nimeni in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Insa, bistritenii trebuiau sa plateasca un tribut uman. Cristian Bucur, nascut la 17.02.1969 si-a pierdut viata in Bucuresti, in fata sediului MApN, fiind impuscat in cap. Cristian Bucur era student la Academia Militara Tehnica UM 02545. Ioan Sabau, nascut in Brateni, la data de 16.12.1958 a murit tot impuscat in cap, in orasul Cluj-Napoca, in zona Anticariat, din Piata Libertatii. Sabau lucra ca muncitor la Trustul de Constructii si era student la seral. In prezent, in judetul Bistrita-Nasaud sunt inregistrate cu certificat de revolutionar 30 de persoane.Iata ce cred cateva personalitati bistritene implicate mai mult sau mai putin in Revolutia Romana din decembrie 1989.
Ioan Benta: ,,Sunt total nefericit pentru ca inca nu stim unele adevaruri despre acele vremuri”
Ioan Benta, unul dintre primii ajunsi in balconul fostului Comitet Judetean al PCR a precizat: ,,Romanii traiesc mult mai demni si mai aproapede valoarea fiecaruia dintre ei. Sunt nefericit pentru romanii care traiesc sub limita saraciei, pentru ticalosia si nesimtirea clasei politice, pentru toate laturile si mizeriile aduse la suprafata de Revolutia din Decembrie 1989. Sunt total nefericit pentru ca inca nu stim unele adevaruri
despre acele vremuri, dar sunt extrem de fericit cand ma gandesc ca nepotii si stranepotii mei vor afla aceste adevaruri si vor povesti cu mandrie despre bunicul revolutionar”.
George Avram: ,,Nu duc dorul niciunui lucru din perioada dictaturii comuniste. Singurul lucru care imi lipseste este tineretea de atunci”
Presedintele ,,Asociatiei 22 decembrie” a declarat pentru Transilvania News Bistrița-Năsăud: ,, Este greu sa incepi acum sa amintesti fiecaruia in parte cat de importante au fost acele zile din luna decembrie a anului 1989, sa explici celor tineri ce a insemnat dictatura ceausista si ca Revolutia a fost una din consecintele directe ale perioadei respective. Oamenii nu au mai putut suporta foamea, dar si unele aspecte care nu tin doar de lipsa alimentelor de pe galantarele magazinelor: ingradirea liberei circulatii (majoritatea romanilor treceau granitele tarii doar in vis), faptul ca nu puteai sa te exprimi liber, ca totul era controlat de catre aparatul de represiune numit pompos Securitate. Sunt sigur ca nu ma puteam realiza material in epoca de trista amintire. Am tot ce imi trebuie pentru ca Revolutia mi-a dat sansa de a merge in Occident.” Avram mai spune ca, in timp, semnificatia Revolutiei se va estompa: ,,Este foarte greu sa ii explici unui copil de 10 ani care sta in fata unui computer ca in acea
perioada singura televiziune emitea doar doua ore pe zi, iar in acel interval de timp jumatate din reportaje si emisiuni erau dedicate lui Ceausescu. Nu o sa regret niciodata ca am iesit in strada!”
Florin Urate: ,,Imi pare bine ca am scapat de acel <<gri>> specific perioadei ceausiste. Nu avem de
ce sa regretam acea perioada”
Consilierul judetean Florin Urate spune ca perioada de dinainte de 1989 a fost una care poate fi catalogata drept etalon al raului. ,,Am scapat de un regim sinistru, am urat din suflet <<griul>> impus de sotii Ceausescu, uniformizarea silita a geniului cu prostul. Sunt multe aspecte care s-au schimbat in bine: descentralizarea, libera circulatie, suntem un stat de drept, cu legi europene. Sigur ca totul depinde de cei care conduc. Suntem o tara cu potential enorm. Daca vom intelege acest lucru si vom valorifica tot ceea ce poate fi valorificat, eu zic ca suntem pe directia buna. Evident ca sunt si multe neajunsuri. Oamenii regreta cel mai mult lipsa locurilor de munca, pentru ca in acea perioada aveau o oarecare stabilitate. Dar… eu nu ma numar printre nostalgicii acelei perioade”.
Dorin Popescu: ,,Cel mai de pret lucru pe care l-am castigat este libertatea. Nostalgicii sa se gandeasca bine ce au avut atunci si ce au acum!”
Liberalul Dorin Popescu spune ca libertatea este cel mai de pret lucru pe care l-a adus Revolutia. ,,Ne putem exprima liber, avem sansa de a
alege, avem pluripartitism. Material vorbind, sunt si oameni care o duc greu, dar am speranta ca in viitor se vor normaliza mai multe lucruri. Nu am trait foarte mult in comunism, dar pot spune cu mana pe inima ca nu duc dorul asa-zisei <<epoci de aur>> . Nu pot sa fiu nostalgic dupa frigul indurat, foamea si teama care domnea peste tot. Nostalgicii sa se gandeasca bine ce au avut atunci si ce au acum!”
Inchei articolul, eu nefiind un expert al concluziilor, cu un citat din Adrian Cioroianu : ,,Principalul merit al revolutiilor din 1989 a fost acela de reinstaurare a normalitatii sociale. Aceasta idee, in sine, poate parea riscanta – pentru ca revolutiile, dimpotriva, sugereaza mai curand o iesire din normal. Si totusi, revolutiile anticomuniste se sustrag acestei logici – din motivul (pe care eu il consider evident) ca tocmai regimul comunist reprezenta o exceptie de la normalitatea sociala.”
Raimond Petruț
