Liderii democrat-liberali ar putea crede că, aşa cum spune Nietzsche: „Virtuţile noastre sunt cele pentru care suntem mai cu osebire pedepsiţi“. De aceea, aproape tot ce se spune în spaţiul public despre încercarea lor, a pedeliştilor, de a moderniza republica e de rău. Sunt demonizaţi zi de zi şi noapte de noapte pentru bunele făcute de ei, iar despre relele pe care le-au înfăptuit se tace. Răul este genul proxim care îi pune laolaltă pe socialiştii uselişti atotstăpânitori pe ecranele televizoarelor şi, în spaţiul public, cu democrat-liberlii cei huliţi.
Au trecut, iată, mai mult de o mie de şi una de nopţi şi de o mie şi una de zile de când PDL guvernează şi încearcă să pună baze noii republici despre care ei cred că e o realitate pe care o aşează în anii aceştia dincolo de Bine şi de Rău.
Totodată, l-am văzut şi auzit în aceste zile pe Preşedintele Senatului vorbind cu zel despre Nouă Republică pe care, coruptă fiind, ar trebui să o punem în locul celei vechi, epuizată şi sleită, care nu mai e bună pentru zilele şi deceniile care vin.
Despre o Nouă Republică scrie şi Mihai Neamţu în al său Crez Politic care vrea să stea la baza viitoarei – înnoite şi întinerite – Mişcări Populare.
Pentru ca răul să triumfe în aceste vremuri de criză este suficient ca oamenii buni să stea deoparte şi să nu facă nimic. Vremurile de criză sunt cele pe care le trăim, cele care se pare că vor mai veni, dar şi cele pe care cărturarul şi politicianul Edmund Burke le-a trăit şi în care el şi-a slujit ţara cu devotament şi ardoare.
O Republică a oamenilor vrednici, demni ţi buni şi nu una a şmecherilor nomenclaturiştilor şi cocalarilor, o Republică a idealiştilor pragmatici mai mult decât una a mediocrilor, o Republică a celor care ştiu că România nu e o cauză pierdută şi care, ca români de bună credinţă, se simt demni de istoria naţiunii lor, o Republică în care există mai mult optimism, viziune, competenţă instituţională şi, mai ales, caractere!
În această lume care se schimbă în grabă şi Mihai Neamţu şi Preşedintele Senatului vorbesc despre faptul că românii au nevoie de o Nouă Republică în locul acestui Stat şi în locul acestei Administraţii corupte şi „obosite în rele“.
Un Stat modern care sprijină participarea cetăţenilor la procesele democratice.
Un Stat care nu dispreţuieşte cetăţenii din interiorul graniţelor şi pe cei din diaspora.
Un Stat în care votul la referendum devine lege, nu tocmeală.
Un Stat care răsplăteşte meritul şi munca, nu lenea şi hoţia.
Un Stat care nu ia banii contribuabililor pentru clientela proprie, pentru redistribuţii dubioase sau pentru creşterea numărului de agenţii guvernamentale.
Un Stat de oameni liberi care au puterea de a spune adevărul oricărei puteri oligarhice în care, ca cetăţean, ai libertatea civică de a întreprinde orice acţiune în interesul comunităţii, ai libertatea economică a neîngrădirii birocratice şi în care ai libertatea religioasă de a-ţi proclama crezul nobil al înaintaţilor.
O Mişcare Populară care e slujitoare a dreptei politice ori un Front al Salvării de stânga vor deveni actorii politici principali în următoarele luni.
Această Nouă Republică este o Republică ce are nevoie de un alt leadership; de oameni care nu au colaborat cu vechile structuri de partid comunist, ori neo-comunist; de oameni care nu şi-au negociat demnitatea servind bătrâna Securitate; Noul, viitorul, ordinea şi vechiul tradiţiei nezdruncinate, înţelepciunea tradiţiei şi inteligenţa modernităţii!
O Republică de care să fim siguri că oferă un răspuns recentelor provocări ale istoriei.
Pentru asta este nevoie de noi instituţii.
Ne trebuie o „democraţie a spaţiilor mici“ şi ne trebuie lideri care să depăşească nivelul parohial al unor discuţii despre supravieţuire.
Ne trebuie oameni cu idei. Oameni care să întrupeze gândul bun şi şi fapta dreaptă.
Cine are dreptate în aceste zile? Preşedintele Senatului sau teologul Mihail Neamţu?? La această întrebare trebuie să găsim răspuns în perioada care urmează.
Oliv Mircea
