Bine a zis cine a zis că ,,prostul nu e prost destul dacă nu-i puțin fudul”. Rumegând de zor presa scrisă și jurnalele televiziunilor de știri ( unde din 5 în 5 minute apare un news alert sau breaking news), este musai să te întrebi ca prostul: ,,Cum, mama mâne-sa, le știm noi, românii, pe toate?!”
Nu îmi ies din minte două situații, în care (a dracului mai e pielea pe noi, românii!) am vrut să demonstrăm că suntem ăi mai tari din lumea asta dodoloață, că toți au ,,hibe”, numai noi, posteritatea demnă de un nume de Traian (ăla din imnul național, nu președintele; poate ne vine și ideea măiastră de a interzice celor care poartă acest nume să candideze la cea mai înaltă funcție în stat, pentru a evita interpretările), nu.
Astfel, a doua zi după tragicul accident din Munenegru, șeful salvamontului din Gorj (mii de scuze, dar nu am reținut cum se ,,intitulează” domnul! De fapt, nu mă prea interesează) îi bălăcărea pe cei care i-au salvat din hăul acela imens pe românașii noștri. Chipurile, ăia au fost neorganizați, că dacă ai noștri ar fi fost acolo ar fi pus în practică ce au învățat pe la simpozioanle internaționale la care au participat. Mai spunea stimabilul dă la Gorjî că civilii care au făcut un lanț uman, ce a unit viaductul cu autocarul făcut praf, mai mult au încurcat. Culmea e că acei nepricepuți ne-au salvat conaționalii! Dacă eram noi, era altceva. Probabil asta ar fi vrut să spună domnucu de la Gorj. Da, era altceva. Civilii sosiți la fața locului ar fi făcut curat prin portofelele turiștilor și ar fi așteptat, duhănind o țigară de contrabandă, sorbind o cafea din termosul turistului, să vină salvatorii în uniformă. Muntenegrenii au îmbrăcat haine cernite și au ținut, concomitent cu noi, o zi de doliu național. Și noi, românii, venim să le dăm lecții cum trebuia procedat la locul accidentului. Ipocriți mai suntem! Încă un aspect: mi s-a părut a dracului de enervantă expresia arhiutilizată de corespondenții televiziunilor: ,,Tragedia de la Muntenegru”. După puțina mea cultură, Muntenegru este o țară ce a făcut parte din defuncta Iugoslavie. Deci, e o țară! Cum ar suna ,,tragedia de la Franța”, ,,tragedia de la America” sau ,,tragedia de la Rusia”?! Era mai simplu ,,tragedia din Muntenegru”. Părerea mea.
O altă sclipire de geniu a neamului nostru s-a făcut remarcată după proba la matematică a Evaluării Naționale pe care au susținut-o absolvenții clasei a VIII-a. În anii trecuți, pruncii înlăcrimații, ținuți strâns de mână de părinții cu drept de vot, dar și cu drept de a afirma tot soiul de aberații, se văicăreau de mama focului că subiectele au fost grele, că nu s-a respectat programa, că țâncii au studiat, dar li s-a cerut prea mult. Ei, bine, acum subiectul a fost prea ușor. Nici așa nu e bine. Cică, nu se poate face diferența între cei foarte buni și cei mai puțin buni. Vezi, Doamne, elevii eminenți ,,se simt frustrați”. Culmea este că nu au fost chiar atât de multe note de zece la matematică. Deci, chiar și la un subiect ușor, dăm rateuri pe linie. Unul cu cașul la gură explica la o televiziune că ,,subiectele de anul acesta au fost de toată jena, cel de la matematică a fost de clasa a V-a.” Întrebat ce notă a obținut a răspuns nonșalant : ,,Aproape 9”. Asta la câteva secunde după ce afirmase că subiectul era potrivit pentru prima clasă a gimnaziului. El, onorabilul absolvent al clasei a VIII-a, nu a putut lua 10 la un subiect de clasa a V-a, dar comenta și el! Vae, victis! De aia zic: Cum le mai știm noi, românii, pe toate! Păcat că nu vedem cât de ingnoranți și aroganți am devenit.
Hai să punem mâna pe carte și dacă ne uităm la televizor să învățăm ceva. Nu de alta, dar mai avem multe de învățat, chiar dacă ni se pare că le știm pe toate.
Raimond Petruț,
profund afectat de ,,tragedia de la România”
