Una dintre legile lui Murphi spune pe cât de clar, pe atât de avevărat: ,,Expertul este o persoana care a facut toate greselile posibile intr-un domeniu foarte restrans de activitate.” În România zilelor noastre acest enunţ a devenit într-adevăr o lege sine qua non de funcţionare a tot ceea ce ţine de societate. Altfel nu se explică de ce softul pus la dispoziţie de ministerul de resort pentru înscrierea copiilor în clasa zero (însăşi denumirea ne dă fiori, prin conotaţiile ei de nulitate!) a eşuat ,,sublim” încă din prima zi în care trebuia pus în practică. Plecând de la principiul salahorului român de pe şantierele ibericilor, conform căruia ,,Las’ că şi eu ştiu să pun gresie, faianţă şi chiar să construiesc case, că doar am văzut la alţii”, experimentăm toată gama de idioţenii pe cocoaşa bietului român. Că, deh, am văzut şi noi la alţii! Numai că, în narcisismul celor ajunşi pe fotolii calde, idioţniile tot idioţenii rămân (tautologiile din limba română au o foarte mare doză de adevăr), iar rezultatele sunt catastrofale. Ce dacă părinţii s-au învoit de la muncă pentru a-şi înscrie progeniturile la şcoală, ce dacă vor trebui să revină în altă zi în faţa aceleiaşi comisii de înscriere plictisită, formată din membri visând zilnic la recuperarea celor 25% şi la decontarea navetei? Nu interesează pe nimeni! La acel telefon verde pus la dispoziţia cetăţenilor ţi se raspunde sec, invariabil : ,,V-am recomanda ca azi, fiind ziua cu probleme, sa incercati zilele viitoare, avand timp pana in 16 martie sa faceti inscrierea. Recomandarea mea este sa nu mergeti din prima zi. (…) Este o aplicatie online in care parintele completeaza o cerere cu numele parintilor, a copilului, a fratilor, dar acum este blocata si nu accepta datele” . V-ati lămurit? Eu înţeleg ceva de genul: ,,S-a rezolvat! Adică… nu se poate!” Şi pentru tot aminteam anterior de ,,experienţa” unora deveniţi peste noapte mari constructori, deşi toată viaţa au cărat o roabă, iar singura lor replică isteaţă a fost ,,Şase, vine şefu’!”, putem compara experienţa pe care cei de la Educaţie o fac cu o humuială exterioară de prost gust. Se pare că Titu Maiorescu, vorbind în urmă cu mai bine de un secol despe forma fără fond, a antivipat situaţia actuală. Cert este că se potriveşte al naibii de bine. Personal, nu înţeleg de ce în anumite domenii de activitate din România softul este doar un moft, nu un mijloc viabil de procesare rapidă a datelor. Parcă, atunci când se folosea pixul treaba era mai puţin complicată. Culmea este că nimeni nu plăteşte pentru nimic. Cu atât mai puţin pentru un interes naţional: educaţia. Însă, de 20 şi ceva de ani, învăţământul este tratat ca o Cenuşăreasă. Clasa politică, indiferent pe ce eşichier politic se asează, rămâne surdă la aceste probleme. Dar cum vin alegerile, stimaţi oameni politici, comandaţi un soft şi apucaţi-vă de treabă. Mă refer la un soft pe care să-l salvaţi pe hard disk-ul bunului simţ. Chemaţi totuşi un IT-ist şi nu mai experimentaţi pe noi proiectele voastre neputincioase!
Raimond Petruţ
„.
