Ţara în care totul ,,merge şi aşa"

Indiferenţi, resemnaţi şi debusolaţi, am ajuns un popor care nu mai trăieşte, ci supravieţuieşte. Vezi, trecând pe stradă, figurile trecătorilor. Seamănă înfricoşător de bine cu cele ale felinelor hăituite într-un interminabil safari. Un animal care este fugărit are un comportament imprevizibil şi va profita de momentul prielnic pentru a sări la gâtul urmăritorului. Exact asta facem şi noi, ne pierdem, zi de zi, orice urmă de umanitate şi refuzăm cu îndârjire să reclădim speranţa. Tot timpul avem impresia că suntem urmăriţi, că suntem la un pas de eşec. Se spune că suntem prea săraci pentru a ne permite lucruri ieftine. Aşa este, dar nu vrem să înţelegem această stare de fapt. Din bâlciuri cumpărăm tot felul de chiciuri, produse contrafăcute şi comercializate lângă grătarul cu mititei, dar problema este alta. Ne umplem sufletul şi existenţa cu cele mai ieftine sentimente: aroganţă, ură şi invidie, toate asezonate (în multe cazuri) cu imensă prostie. Noi, ca popor suntem, în primul rând, un popor sărac moral. Nu mai vrem să moară capra vecinului. Am trecut de foarte multă vreme de acest stadiu. „Idealurile” ne sunt mai înalte. Momentan, suntem la faza „mă doare-n cot de tine”. Nu vreau să mă gândesc cât de sus vom ridica această ştachetă a dezumanizării. Mai terifiant este faptul că ne place mocirla în care ne zbatem. Privindu-ne în oglindă devenim, instantaneu, admiratori frenetici ai propriei noastre fiinţe. Ce satisfacţie morbidă ne invadează toate mădularele! Înainte de culcare ne contorizăm mârşăviile făcute în ziua care e trecut, iar dacă am făcut suficient rău, e bine! Improvizaţia şi, repet, indiferenţa ne-au încorsetat sufletele. Nu există aparate pentru măsurarea pasivităţii. Sunt sigur că la marea majoritate a românilor ar exploda la prima folosire. Pentru că sunt o naţiune în care totul „merge şi aşa”. Dacă ţi s-a stricat o unealtă, leag-o cu sârmă! Merge şi aşa! Doar nu eşti prost să-ţi cumperi una nouă. Dacă eşti un mârlan desăvârşit, şi ai uitat că omul zâmbeşte şi că rânjetul e specific animalului, nu-ţi face griji. Fii în continuare nesimţit! Doar şi tu faci parte din regnul animal, nu? Deci, merge şi aşa! Până când, Dumnezeu ştie!