Marţi, Camera Deputaţilor a votat pentru a doua oară un proiect legislativ, care în forma adoptată nu foloseşte nimănui: al Camerelor Agricole. Trimisă de preşedinţie pentru reexaminare legea a fost păstrată neatinsă de majoritatea parlamentară, de parcă ar fi cine ştie ce comoară de reglementare în materie legislativă.
În realitate e un fiasco usturător. Ştiţi ce au spus cei care au dorit să mergem înainte cu această lege? Cei care n-au dorit să profităm de faptul că o avem din nou în dezbatere şi să facem măcar în ceasul al 12-lea o lege bună? Că, da, e proastă, n-are osatură, e nefuncţională, nu sunt alocaţi bani nici măcar pentru înfiinţare, permite ingerinţele politice în alegerile pentru structurile de conducere ale Camerelor Agricole, dar să-i dăm drumul aşa!
Să acceptăm adoptarea în formula aceasta, după care stăm, ne gândim, eventual ne consultăm cu reprezentanţii agricultorilor şi facem altă lege, de data aceasta una bună. Că, devreme ce la origine legea e o ordonanţă a Guvernului Ponta, 58 /2013, care-şi produce deja efectele, iar în 14 judeţe oamenii s-au adunat şi au făcut comisii de alegeri pe noua lege, să nu-i tulburăm parcursul otrăvit, să o trimitem în Monitorul Oficial şi apoi să ne punem pe treabă.
„Nu putem să fim de acord cu acest act normativ, nu ne satisface, dar să alegem răul cel mai mic” a fost replica unui distins coleg de la PSD ce a votat în favoarea acestei legi.
Să o luăm de la capăt, cu o subcomisie a comisiei de agricultură, eventual să mai trimitem zeci şi sute de specialişti şi demnitari să vadă din nou cum se întâmplă de în Franţa, Elveţia, Cehia aceste structuri ale fermierilor pot funcţiona, pot fi adevărate laboratoare pentru agricultori şi la noi nu!
Şi, probabil, după ce ne iese legea aceea minunată, vine Executivul cu o altă ordonanţă care gâtuie legea, aşa cum a făcut cu prima întabulare Guvernul Ponta III.
Şi ne trezim că suntem în 2020 şi ne-a prins urmatorul exerciţiu bugetar al UE tot fără Camere Agricole care să-i ajute pe fermieri să acceseze fonduri, care să ofere consultanţă, să-i ajute să se organizeze, etc.
Există câteva principii simple care ar putea să tranşeze odată pentru totdeauna problema : asumarea finanţării de la buget a Camerelor Agricole cel puţin până în momentul în care devin structuri puternice, cuplat cu un sistem de cotizaţii stimulative legat de plaţile prin APIA şi tăierea oricărei ingerinţe a politicului în alegerile pentru aceste structuri. Cum actuala putere nu poate rezista unei asemenea ispite, de a subordona din start aceste structuri pentru a influenţa spaţiul rural aşa cum îşi doreşte să subordoneze aproape totul, e greu de crezut că există vreo şansă de a avea prea curând Camere Agricole viabile.
Deputat PNL
Stelian Dolha
