Grotescul “operaţiunilor de salvare” la care au participat zilele trecute Ponta, Dragnea şi alţi PSD-işti de seamã mã fac sã-mi pierd şi dramul de optimism cã instituţiile statului ar putea fi, vreodatã, depolitizate. De ce discut eu despre depolitizare, pe fondul nenorocirilor din Teleorman? Pentru cã politizarea excesivã este cauza incompetenţei ĩn orice domeniu controlat de stat. Şi vã aduc argumente!
Poza de ansamblu, ĩn care barca domnului prim-ministru, trasã de 8 (opt!) oameni echipaţi pentru situaţii de urgenţã, are drept premergãtoare o altã barcã cu oameni din presã şi vâslaşi, reprezintã tabloul perfect al ipocriziei naţionale pe care o trãim acum. Simbioza dintre incompetenţa guvernanţilor şi nevoia de spectacol a presei dã naştere unui ridicol odios, care ar fi de-a dreptul amuzant dacã nu ar fi periculos pentru cetãţean. Pentru cã acei câţiva oameni care vâsleau pentru Ponta şi echipele de cameramani ar putea, ĩn rãstimp, sã ajute familii care au cu adevãrat nevoie de intervenţia lor.
Apele revãrsate, precum orice altã calamitate, sunt o oglindã a capacitãţii unei societãţi de a anticipa şi a se proteja. Bineĩnteles, nu e de vinã Ponta pentru ce se intamplã acum ĩn Teleorman. Ĩnsã politicienii avizi dupã recunoastere şi care au uitat cã politica este o disciplinã altruistã, nicidecum egocentristã, sunt de vinã pentru incompetenţa şi ridicolul de care dau dovadã autoritãţile de acolo. Pentru cã un şef de instituţie care are un singur merit – acela de a fi un politruc linguşitor pe langã superiorul sãu de partid – va avea ca singur obiectiv satisfacerea egoului sefului sãu. E mai simplu decât sã depui muncã şi sã dai rezultate concrete, pentru a fi o persoanã necesarã pe poziţia curentã, nicidecum oportunistã.
Şeful unei instituţii profund politizate işi va canaliza eforturile ĩn primul rând pe linie de partid, pentru a ramane ĩn graţiile politicienilor care l-au pus acolo. Prin contrast, şeful unei instituţii nepolitizate se va concentra pe rezultate concrete, pentru a fi o persoanã de care actuala sau viitoarea guvernare va avea nevoie pe acea poziţie. E usor sã alegi ĩn favoarea celei de-a doua variante. Doar o persoanã profund incompetentã va alege prima variantã. Din pãcate pentru ţara noastrã, majoritatea celor care ne administreazã ţara sunt incompetenţi. Politica a fost un refugiu comfortabil dintr-un mediu privat ĩn care selecţia naturalã primeazã. Rebuturile unei lumi competitive şi intransigente s-au refugiat ĩntr-un mediu cancerigen, care moare ĩncet, celulã cu celulã – cel al administraţiei publice.
De ce spun asta? Pentru cã imaginea premierului ĩntr-o barcã ĩn mijlocul sinistraţilor scufundaţi ĩn apã pânã la brâu ne aratã diferenţa dintre cele douã mentalitãţi care convieţuiesc ĩn ţara noastrã. Pe de-o parte este România care aplaudã, vãzându-l la televizor pe Ponta ĩn zona calamitatã. Este România care cere, asteaptã, intinde mâna şi se bucurã cã “vine cineva la ea”. De cealaltã parte este România care priveşte consternatã cum 20 de oameni sunt transformaţi ĩn mãgari de povarã pentru excursia exoticã a premierului ĩn satele acoperite de apã. 20 de oameni care, ĩn rãstimp, ar putea ajuta familiile afectate de ape. Este România obisnuitã sã acţioneze, sã contribuie, sã fie activã social şi care nu aşteaptã sã cadã nimic din cer.
Dumneavoastrã ĩn care Românie trãiţi?
Urs Gavrilã, preşedinte Forţa Civicã BN
