Sfântul Ștefan este sărbătorit astăzi de ortodocși și greco-catolici, iar în 26 decembrie de romano-catolici, anglicani, reformați, evanghelici și unitarieni. Sfântul Ștefan, sau Stephanus după Noul Testament, a fost primul martir creștin, condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim.
Din anul 560 osemintele sale s-ar afla, împreuna cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius, în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.
Acesta era iudeu de neam, din seminția lui Avraam (Fapte 7, 2). Numele sau de Ștefan este de origine greacă și înseamnă „coroană”. Cand i s-au descoperit moaștele, pe mormantul său scria „chiliel”, care în limba ebraica inseamnă „cunună”, pentru că într-adevar el a luat cel dintâi dintre creștini cununa muceniciei. Sfântul Ștefan era unul din cei 70 de ucenici; este cel dintâi care a văzut cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ștefan a intrat rapid în atenția fariseilor, care erau nemulțumiți de faptul că el predica public învățăturile lui Iisus. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în fața Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu. Întrebat de același Caiafa care îl judecase pe Iisus cum răspunde acuzării, Sfântul Ștefan a ținut o lungă cuvântare, acuzându-i, la rândul său, pe cei ce îi doreau pieirea: „Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).
Sfântul Ștefan a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare. După pronunțarea sentinței, conform Noului Testament, el a avut o teofanie, spunând: „Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. El a fost dus înafara cetății, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir – primul ucis pentru că mărturisise credința în Iisus. Urmând exemplul acestuia, în clipa morții el cere iertare pentru cei ce îl ucid. Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, convertit ulterior la creștinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.
