Într-o dimineață rece de aprilie a acestui an, Mihaela N., o minoră în vîrstă de 17 ani, din comuna Maieru, și-a aruncat fătul în apele învolburate ale Someșului. În urma anchetelor, tânăra și-a recunoscut cu seniătate fapta reprobabilă. Deși criminaliștii au folosit toată tehnica din dotare pentru a descoperii trupul nou-născutului, inclusiv un câine specializat în găsirea cadavrelor, după 7 luni de la gestul necugetat al tinerei, corpul firav al micuței ființe nu a fost găsit.
mama Mihaelei
Copii cu…copii
Tânăra măiereancă Mihaela N. (17 ani), cea care le-a declarat poliţiştilor grozăvia, a fost imediat internată la secţia de ginecologie a spitalului din Năsăud, după ce medicii au constatat că ea a născut în noaptea de luni ( 2 aprilie) spre marţi. Tânăra provine dintr-o familie numeroasă, având încă șase frați. După ce a a săvârșit teribila faptă, Mihaela s-a prezentat la medicul din comună, cu hemoragie. Cadrul medical a cerut un echipaj de prim ajutor din structurile SMURD, care a preluat-o pe cea care trebuia să devină mamă în adevăratul sens al cuvântului și a transportat-o la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului ,,George Trifon” Năsăud. Medicii de la această unitate spitalicească au constatat că fata a născut de curând. Mihaela nu a negat acest lucru și a declarat că și-a aruncat copilul în Someș. La vremea respectivă, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud, antonela Gorgan, declara: ,,În 03.04.2012, ora 10.50, Poliţia oraşului Năsăud a fost sesizată de un medic din cadrul spitalului orăşenesc Năsăud, că la secţia Obstretica -Ginecologie s-a prezentat N. M. de 17 ani, care avea dureri abdominale. În urma controlului ginecologic efectuat s-a stabilit că este lăuză şi că a fost însărcinată de circa 32 săptămâni. La faţa locului s-a deplasat echipa operativă şi din primele verificări s-a stabilit că minora a născut la domiciliul părinţilor în Maieru, dimineaţa la ora 6.30, după care ar fi aruncat fătul în râul Someş.” Imediat după producerea acestui incident nedorit, primarul de atunci al comunei Maieru, Vasile Borș, spunea: ,,Fata le-a spus localnicilor că a făcut un avort şi că acesta este motivul pentru care a aruncat nou-născutul în apă. Nu ştim dacă este aşa sau nu. Cert este că au fost începute operaţiunile de căutare. Sunt deja mulţi poliţişti aici. Vom vedea dacă se va găsi ceva.” Din păcate, nu s- găsit nimic!
Părinții spun că nu știau de sarcina fetei lor
Atât mama, cât și tatăl fetei, spun că nu știau despre sarcina fetei și nu își explică cum a reușit să ascundă acest lucru timp de aproape nouă luni. Mama tinerei spune că dacă ar fi știut că este însărcinată ar fi convins-o să păstreze copilul, despre care nimeni nu știe dacă era viu sau mort în momentul în care Mihaela l-a aruncat în apele reci ale Someșului: ,,Dacă îmi spunea că e însărcinată, normal că îi spuneam să păstreze copilașul, dar nu s-o văzut burtă, nimic. Îl luam. Deci, îl creșteam pe acel copil, dar nu a zis nimic, noi nu știam nimic.” Culmea este că sătenii chiar știau. Sub protecția anonimatului o vecină a familiei a declarat reporterului Gazetei de Bistrița: ,, Acum…eu nu știu cu cine și cum, dar nu înțeleg cum ăștia ai ei nu au văzut că e <<groasă>>! Că, știți cum e, o mamă vede dacă fata ei umblă cu feciori, dacă îi e rău săptămâni la rându’, ar cam trebui să te întrebi ce îi cu ea, nu? Părerea mea, no!” Și dacă tot suntem pe ulița satului, vorbim cu nenea Ion , care ne spune: ,,Apoi, că o făcut copilul , nu-i bai! Da’ de ce l-o aruncat în Someș ?! Fără suflet, domnul meu! Chiar fără suflet o fost. Da’ nu îs io Dumnezeu să judec ce o făcut alții.”
Căutările au fost în zadar
Poliţiştii, pompierii şi reprezentanţii Serviciilor Voluntare de Urgenţă de pe Valea Someşului au căutat zile în șir trupul fătului care, în legile firii, trebuia să devină om. Căutările cadavrului micuțului aruncat de mama minoră în apele râului Someş, la Maieru, în zorii zilei de 3 aprilie au fost intens monitorizate pe un tronson ce se întinde la la Maieru până la Salva, oamenii trimiși în teren verificând atent atât albia, cât şi malurile râului. Eforturile celor care au vrut să dea familiei un trup pentru o înmormântare creștinească au fost sortite, din nefericre, eșecului.
De ce își ucid mamele nou-născuții?
Cu toate că tindem să le catalogăm faptele ca fiind de o răutate inimaginabilă, medicii specialişti spun că femeile care comit pruncucidere suferă de o boală mentală, vecină cu schizofrenia, denumită „negarea sarcinii„ (pregnancy denial). Aşadar, cele care recurg la astfel de fapte după ce au născut, sunt tulburate psihic încă de la începtul sarcinii. Ele neagă faptul că au rămas însărcinate, refuză să apeleze la serviciile unui medic ginecolog şi încearcă să îşi ascundă sarcina. Atunci când inevitabilul se produce şi dau naştere nou-născutului, femeile, devenite subit mame, încearcă să muşamalizeze „tragedia”, uneori în cel mai drastic mod cu putinţă, luând viaţa bebeluşului.
O întrebare, totuși
În timp ce unele femei ar da tot ce e mai scump pe lumea aceasta pentru a deveni mame, altele își ucid pruncii chiar după ce îi poartă în pântece nouă luni de zile. Adevăratele femei și-ar da viața să devină mame, iar altele iau viața nou-născuților. Ce poate fi mai crud decât să îți ucizi, cu gând voit și minte clară, copilul pe care l-ai purtat?! Cineva se întreba, dacă, în contextul în care pruncuciderea constând în uciderea copilului nou-născut imediat după naștere se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, este de ajuns această pedeapsă. Rămâne la latitudinea dumneavoastră, stimați cititori, deși sunt sigur că atunci când auziți cuvântul infanticid nu vă e tot una. Probabil, nu sunt pedepse pentru copiii care ucid, voluntar sau involuntar, copii. Cert este fatul că asigurarea dreptului la viaţă este o condiţie indispensabilă a existenţei fiinţei umane şi, prin aceasta, a întregii comunităţi, ea constituie o preocupare constantă atât a normelor de drept internaţional, cât şi a celor naţionale. Din cele mai vechi timpuri, legile au ocrotit fiinţa umană, considerând că toţi cei care atentează la viaţa, integritatea corporală, libertatea, demnitatea ori sănătatea persoanei trebuie sancţionaţi proporţional cu faptele lor.
Raimond Petruț
