Alexandru Cristian Milos, poetul bistritean care a publicat 23 de volume de versuri si proza, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, se afla intr-o situatie materiala disperata si, spune acesta, au fost zile in care mancat doar paine inmuiata in apa. Asta deoarece singurul sau venit este de 600 de lei brut, obtinut dintr-o colaborare. Umilinta este cu atat mai mare cu cat a fost nevoit, pentru a nu ingheta in casa de pe strada Ioan Slavici, numarul 24, sa isi depuna actele pentru obtinerea ajutorului social de la primarie. Totusi, vorbim despre un poet din Bistrita, un poet recunoscut international, caruia autoritatile i-au recomandat sa mearga la cantina sociala, daca nu vrea sa moara de foame.
Unul dintre cei mai prolifici scriitori bistriteni, Alexandru Cristian Milos, a ajuns sa traiasca in saracie. Acesta s-a nascut la Bistrita, in anul 1952. Intre anii 1971-1974 a fost student la I.M.F – Facultatea de Medicina Generala, Cluj-Napoca. Intrerupe studiile si nu mai reia pregatirea in domeniul medical. In anul 1995 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si membru IWA (Asociatia Internationala a Artistilor si Scriitorilor din Bluffton, Ohio, USA). Un an mai tarziu este inclus in dictionarul WHO’S WHO al Centrului Biografic International din Cambridge, Anglia. De asemenea, Cristian Milos este membru LITERART-XXI (Asociatia Internationala a Scriitorilor si Oamenilor de Arta Romani- Springfield, Washington, SUA). Din anul
1999 este membru al Academiei de Stiinte si Arte din Messina, Italia. Cu toate acestea, situatia sa este foarte dificila, departe de a fi una demna de un mare om de cultura.
Reprezentantii Primariei spun ca il ajuta pe Cristian Milos in baza legislatie in vigoare
Autor a 23 de carti si membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, poetul Alexandru Cristian Milos si-a depus la Primaria Bistrita documentele prin care solicita un ajutor pentru incalzirea locuintei.
,,Vine iarna, iar cu putinii bani pe care ii am nu reusesc sa imi incalzesc locuinta. Nu am ce face, ma vad in ipostaza poetului care trebuie sa bata la portile institutiilor pentru ca sa nu mor de frig si de foame. Singura speranta a mea este aceea ca primavara va sosi mai repede.”
Contactat telefonic de reporterul Gazetei de Bistrita, Mihai Rusti, purtatorul de cuvant al Primariei a declarat: ,,Noi, ca autoritate administrativa, dorim sa il ajutam in baza legislatiei in vigoare. Cu siguranta, daca domnul Milos are dreptul sa primeasca ajutorul pentru incalzirea locuintei, il va primi. Totusi, sunt multe lucruri care nu depind doar de noi”.
Cristian Milos a salvat de la demolare Casa Memoriala ,,Andrei Muresanu”
Resemnat si simtindu-se umilit de cei care ar trebui sa ii acorde atentia cuvenita, poetul se retrage aproape zilnic in locul cel mai drag, biblioteca ,,Andrei Muresanu” din Bistrita, unde se considera acasa. ,,Aici ma simt ca acasa, pentru ca setea de cultura, de carte, anihileaza setea fizica. Locul poetului e in biblioteca. Eu ma simt mai legat de cea gazduita de Casa Memoriala ,,Andrei Muresanu” pentru ca am salvat acest imobil de la demolare, in anul 1982.” Nebunia a inceput la istoricul Congres al IX-lea al Partidului Comunist Roman, cand Nicolae Ceausescu a prezentat faimoasele documente ce contineau masurile de sistematizare a satului romanesc. Planurile cincinale, ca parti integrante ale construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate, implicau si indicatiile „pretioase” privind industrializarea fortata, adica transbordarea din comune si sate a mii de tarani pentru a lucra, mai apoi, in fabricile si uzinele din ceea ce se va numi „zona industriala” a municipiului Bistrita. Cum toata suflarea mutata de la sat la oras trebuia sa locuiasca undeva, au rasarit in scurt timp sute de blocuri. Deceniul opt a adus insa cu sine si criza economica mondiala. In Romania, sistematizarea tindea si, de fapt, a devenit o obsesie a lui Ceausescu. Lamele buldozerelor nu mai tineau cont nici de istorie, nici de arhitectonica. In acest malaxor al nebuniei sistematizarii, a fost cuprinsa si casa in care si-a petrecut o parte din copilarie poetul versurilor Imnului National, Andrei Muresanu. In dimineata zilei de 25 mai 1982, poetul Alexandru Cristian Milos iesise, cu 45 de lei in buzunar, sa cumpere carne. Oprindu-se la o „tuica mica”, Milos a vazut cum un buldozer radea de pe fata pamantului o casa vecina cu cea a copilariei poetului Andrei Muresanu. Aceasta urma sa fie si ea demolata. Locuitorii de atunci ai imobilului povesteste Milos, familia Pop, urmasi directi ai familiei Muresanu, erau disperati ca primarul orasului si secretarul cu propaganda de la judet au trecut in planul de sistematizare si casa stramosului lor. Am completat o telegrama fulger si cui puteam sa o trimit in acele vremuri?… Poetului Adrian Paunescu la „Flacara”, singurul atunci care putea sa tina spatele la astfel de chestiuni extrem de sensibile. Pe Paunescu il stiam de serile Cenaclului Flacara si de la intalnirile de la Sindicate, unde am citit impreuna poezie. Telegrama suna cam asa: Casa din strada Andrei Muresanu, numarul 31, in care si-a petrecut o parte din copilarie poetul Andrei Muresanu, e in pericol de-a fi demolata. Ziarul local tace. Am incredere in dumneavoastra ca veti salva aceasta casa. Semnat Alexandru Cristian Milos”.
Poetul ne-a mai povestit ca telegrama l-a costat fix 45 de lei, iar in urma acesteia, pe 28 mai 1982, aparea pe prima pagina a Romaniei Libere un articol semnat de Adrian Paunescu: „Apararea trecutului”, in care era pus in discutie cazul de la Bistrita. Astfel, Casa Memoriala ,,Andrei Muresanu” a fost salvata de la demolare. Milos spune ca a facut doar un gest patriotic, dar nu este un motiv sa se bata cu pumnii in piept: ,,Am facut doar ceea ce trebuia sa faca orice slujitor al cetatii. Nu a fost un act de bravura. Cetateanul Milos si-a facut datoria, la fel ca si poetul care se ascunde in spatele trupului meu.”
Alexandru Cristian Milos: ,,Ma simt umilit! Mi-au recomandat sa mananc la cantina saracilor!”
Poetul spune ca se descurca foarte greu. ,,Supravietuiesc prin cerseala la sponsori, pe la patroni, pe la prieteni, colegi… Este foarte greu sa te trezesti noaptea si sa te gandesti ce pui pe masa. M-am simtit umilit atunci cand cineva sus-pus mi-a recomandat sa ma duc la cantina saracilor. De altfel, am mancat de mai multe ori acolo. Oamenii se uitau uimiti la mine si ma intrebau, stiind ca sunt si jurnalist, daca fac cumva un reportaj despre saraci. Mi-a fost extreme de jena cand a trebuit sa le spun ca eu sunt, de fapt, sarac si ignorat de toti. Mi-a fost extrem de jena!”
A studiat 3 ani medicina, dar a ajuns doctor…de suflete
Inainte de a deveni poet, a studiat trei ani medicina. A renuntat insa pentru a deveni doctor al cuvintelor. ,,Am preferat, din cauza unor afectiuni fizice majore, sa renunt la medicina si sa devin doctor de suflete. De fapt, in calitate de medic puteam sa vindec rani fizice, acum vindec rani sufletesti!”
Se gandeste cu groaza la zilele geroase care vor urma, dar nu da vina pe nimeni. Pare resemnat si dezamagit de tot ceea ce presupune o societate in care oamenii de cultura sunt tratati cu atata indiferenta. Alexandru Cristian Milos a declarat pentru Gazeta de Bistrita: ,,Nu le port pica celor care ma ignora. In noaptea de Craciun, cand voi imbuca din cel mai ieftin cozonac pe care il voi gasi in magazine, ma voi gandi la ei, iertandu-i, caci si iertarea e scrisa-n legile omenesti.”
Raimond Petruț
sursa foto 2: cotidianul ,,Răsunetul”
