Se spune că omul de la munte este calm, harnic, bun la suflet și hotărât. Cei care au ,,rădăcini” în Poiana Ilvei, mirifică așezare, străjuită de pădurile de conifere ale Ineului, mai au o calitate: se întorc an de an acasă și își pleacă genunchii spre rugăciune în țințirimele din sat, rugându-l pe cel Prea Sfânt să dea odihnă celor plecați la cele eterne.
Ziua de 1 noiembrie, este marcată în calendarul ortodox ca zi de pomenire a morților.
Sute de oameni, din toate colțurile tării, s-au adunat vineri, 1 noiembrie, în cele trei cimitire din Poiana Ilvei, pentru a fi prezenți la slujba de pomenire a celor care au plecat ,,în depărtările albastre, de Dumnezeu stăpânite”.
Cu lacrimi în ochi, poienarii răspândiți, aidoma petalelor unei flori suflate de vânt, în toate cele patru zări, s-au întors acasă, pentru a murmura în liniște o rugăciune lângă mormântul rece unde își duce somnul de veci mama, tata, fratele, sora, soțul sau soția.
Biserica ortodoxă îi numește pe cei trecuți în viata de dincolo „adormiți”, termen care are întelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Hristos i-a dat cuvântului „adormit” înțelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică, de 12 ani, murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” .
Raimond Petruț
