Doina Pană, ministrul delegat pentru Dialog Social a fost amfitrionul Conferinței ,,Dialogul Social Tripartit – prezent si perspective”. Evenimentul a avut loc marti, 4 februarie, la Palatul Parlamentului. ,,Cred că principalul obstacol în calea oricărui dialog, fie el civic sau social, derivă din atitudinea participanţilor la acel dialog. Iar atitudinea derivă din cultura dialogului social” a declarat Pană.
Printre cei prezenți la această conferință s-au numărat premierul Victor Ponta, Mariana Câmpeanu-ministrul Muncii, Maria Grapini-ministrul delegat pentru IMM-uri , Daniel Chitoiu-ministrul Finațelor, liderii princiaplelor confederații sindicale, ai patronatelor din România și reprezentanți ai prefecturilor.
„Începând din luna ianuarie a anului 2013, în calitate de ministru delegat pentru dialog social, am demarat un amplu proces de întâlniri cu reprezentanţii partenerilor sociali de la nivel naţional, până la nivel de companie, precum şi cu autorităţile publice centrale şi locale. Pe lângă aceste întâlniri, participarea mea ca factor activ în dezamorsarea unor conflicte locale sau sectoriale, mi-a dat prilejul să constat abordări diferite cu privire la dialogul social, de la atitudini participative şi chiar constructive până la atitudini necooperante, strict revendicative. Am constatat ca abordarea conflictuală este mult prea prezentă în societatea românească şi cred că este timpul să facem mai mult pentru construirea unei adevărate culturi a dialogului social. Pentru o diagnoză completă, am considerat necesară mai întâi o evaluare a modului în care s-a desfăşurat dialogul social tripartit în cadrul comisiilor de dialog social, atât la nivel central, cât şi la nivel local, pe parcursul anului 2013”, a punctat Doina Pană în discursul său.
Plecând de la premisele enunțate anterior, ministrul delegat pentru Dialog Social a considerat necesară editarea Anuarului dialogului social tripartit din Romania, care să oglindească stadiul dialogului social tripartit instituţionalizat în țara noastră: ,,Am considerat utilă punerea la dispoziţia tuturor celor implicati, prin intermediul ei, şi a unor informaţii cu privire la abordarea dialogului social tripartit în viziunea Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a Uniunii Europene, a majorităţii ţărilor europene, precum şi conţinutul principalelor reglementări din domeniul dialogului social. Este o bază de plecare pentru o dezbatere între toţi actorii implicaţi, referitor la stadiul şi perspectivele dialogului social tripartit în România.”
Pană a mai spus că ajungerea la conflicte deschise este determinată de lipsa de comunicare a părţilor sau de comunicarea precară între ele, iar o atitudine pro-activă presupune nu numai intervenţia timpurie în dezamorsarea unor stări cu potenţial conflictual, ci, mai ales, o contribuţie la schimbarea mentalităţilor partenerilor sociali: ,,În esenţă, dialogul social în toate formele sale de manifestare, este un instrument. Scopul folosirii acestui instrument este acela al ajungerii la armonizarea poziţiilor partenerilor sociali plecând de la înţelegerea cât mai corectă a poziţiei celuilalt sau celorlalţi implicaţi în demersul comun. Numai pe baza acestei înţelegeri se pot identifica obiectivele comune, iar apoi, cu responsabilitate asumată, se poate ajunge la solutii realiste. Necesitatea dialogului social s-a cristalizat în timp, ca expresie a evoluţiei relaţiilor industriale moderne, post-industriale. Societatea industrială, societatea „coşului de fum”, a antrenat relaţii de muncă de tip conflictual, în care argumentul forţei prevala asupra forţei argumentului. Faţă în faţă stăteau doi adversari. Abordările erau de forma „totul sau nimic”, iar soluţiile, de multe ori aveau implicaţii dramatice pentru cel puţin unul dintre combatanţi. Progresul tehnologic fără precedent din ultimii 30 de ani a produs mutaţii spectaculoase în toate domeniile. Gradul de interdependenţă umană în procesul muncii a scăzut, cu implicaţii asupra solidarităţii sociale. În ritm mai alert ca niciodată meserii dispar, făcând loc altora noi. Sfera serviciilor creşte în mod continuu şi procesul de muncă se delocalizează. Nevoile şi implicit ofertele de satisfacere a acestor nevoi sunt din ce în ce mai personalizate. În plus, în România, ca de altfel în toate ţările foste comuniste, ponderea proprietăţii de stat a scăzut continuu în favoarea proprietăţii private. Globalizarea a adus cu sine o altă provocare: aceea de a reuşi o colaborare de succes la confluenţa dintre mentalităţi şi culturi organizaţionale uneori complet diferite. Toate aceste schimbări impun o repoziţionare şi o schimbare de optică a fiecăruia dintre principalii actori sociali – angajatori, angajaţi, stat – care să se materializeze într-o nouă abordare a relaţiilor industriale, cu un rol din ce mai important acordat dialogului.”
În opinia ministrului delegat pentru Dialog Social, conflictul deschis şi violent trebuie înlocuit de soluţii rezultate în urma consultărilor, negocierilor, medierii sau arbitrajului, iar compromisul asumat să reprezinte soluţia din ce în ce mai frecventă: ,,Purtat cu bună credinţă, nu numai declarată ci şi sinceră, dialogul social poate fi calea de succes. Misiunea şi în acelaşi timp provocarea care ne stă în faţă este să contribuim la creşterea calitativă a substanţei acestui dialog social. Împreună cu partenerii sociali şi atenţi la nevoile lor, ne propunem formarea unei reale culturi a dialogului social. Misiunea nu este una care să se poată rezolva printr-o lege sau prin măsuri administrative. Procesul este unul îndelungat. El presupune construcţia încrederii între partenerii sociali, acumularea de experienţă de bune practici europene şi naţionale, conştientizarea avantajelor dialogului social faţă de relaţia tradiţional conflictuală.”
Raimond Petruț