În fiecare an fac precizarea că bugetul oraşului Bistriţa, în actualele condiţii economice şi ţinând cont de dimensiunea şi capacitatea de dezvoltare, e unul destul de mare şi poate satisface un nivel ridicat al calităţii vieţii cetăţenilor noştri.
Ne-am obişnuit cu un anumit ritm de dezvoltare, un ritm lent, încet, care a fost impus de legi, de absenţa programelor de dezvoltare şi a planificării acţiunilor, şi nu în ultimul rând de cei care au administrat oraşul, judeţul. Ar fi multe de spus despre ce trebuia făcut, despre ce s-a făcut greşit pentru a nu repeta greşeala, însă mai important este să ne concentrăm pe ce trebuie făcut acum şi să încercăm fiecare dintre noi să împingem cumva lucrurile înainte.
Să nu uităm că până şi crizele economice pot deveni oportunităţi. Primăria a dispus de lichidităţi mult mai mari în 2010, când salariile din mediul public au fost mai mici; banii respectivi nu au fost pierduţi, dimpotrivă s-au alocat investiţiilor publice. Ca o paranteză, primarul nu a fost foarte supărat, fiindcă a ţinut cu angajaţii spunând că le cere performanţă pe bani mai puţini, iar pe de altă parte a avut suplimentar în bugetul de investiţii circa 2,5 milioane de euro. Mai bine pentru el nici nu se putea. Din păcate în lipsa proiectelor şi a planificării adecvate şi a managementului slab, foarte mulţi bani au fost reportaţi de la un an la altul. E regretabil că în momentul când era nevoie de infuzie masivă în investiţii pentru a diminua efectele perioadei dificile, banii să rămână în Trezorerie de pe un an pe altul. În perioadele dificile, imobilele şi terenurile sunt mai ieftine, iar care sunt de interes public pot fi achiziţionate la un preţ mai mic. Preţurile pentru lucrări publice a scăzut cu 50%. Specialiştii care au realizat documentaţia pentru şcoala din Viişoara au spus că ea costă 700.000 euro, iar în urma licitaţiei a costat sub 300.000 euro.
Suntem încă într-o perioadă propice dezvoltării, însă putem rata dezvoltarea, dacă bugetul nu e aşezat pe priorităţi. Încă mai sunt bani europeni nerambursabili, iar principalii investitori actuali nu au probleme financiare care să ducă la stoparea activităţii. Nivelul veniturilor s-a stabilizat, nu mai sunt creşteri, eventualele investiţii noi nu vor mai creea un boom al veniturilor ca cel înregistrat între 2001 – 2010, iar în viitorul apropiat cheltuielile publice vor creşte. Serviciile, salariile, întreţinerile, asistenţa socială vor creşte peste nivelul de creştere a veniturilor an de an. De asemenea extinderile de utilităţi publice, apariţia de noi cartiere, vor genera noi cheltuieli anuale.
De foarte multe ori auzim că trebuie să ne extindem, să fim mai mulţi, mai mari, să construim noi locuinţe (la 77.000 populaţie avem deja aproape 40.000 de locuinţe!). E un mesaj care nu este analizat amănunţit, care se propagă foarte uşor, iar absenţa dezbaterilor publice generează un nivel de aşteptare care de fapt nu are legatură cu realitatea. De asemenea surprindem dezbateri neconsistente care acoperă spaţiul mediatic şi care anulează analizele serioase, care ulterior ar duce la propuneri şi fapte. Politicienii utilizează teme bine învelite cu propagandă justificând eventuale activităţi şi preocupări. Sunt prezentate formule ca fiind salvatoare sau generatoare de prosperitate în mod automat. După teoriile unora depăşim Viena în câţiva ani. Am înţeles că la capitolul cultură urbană deja i-am depăşit. Problema este de fapt serioasă şi foarte complexă. România spre exemplu merge pe deficit. Ca opinie personală politica asta ar trebui să înceteze imediat. Trebuie să consumi atât cât ai. Aşadar înainte de a ne dezvolta multilateral, trebuie să ne asigurăm că într-o zi nu vom produce mai puţin decât cheltuim. Şi un oraş poate ajunge la deficit. E uşor să faci risipă. Mai ales când se aplaudă frenetic. Detroit, care s-a dezvoltat în toate direcţiile, e în faliment oficial cu 300 mil. eurodeficit anual!
În condiţiile în care în oraş nu se dezvoltă un mediu universitar, dacă nu creşte semnificativ calitatea serviciilor medicale, nu se dezvoltă noi tehnologii, ne îndreptăm uşor dar sigur, spre un oraş care va fi atractiv doar pentru persoane sărace. Un oraş cu locuinţe ieftine, cu asistenţă socială sporită, cu multe festivaluri şi cu politicieni populişti, nu va asigura dezvoltare, ci o îndepărtare a tinerilor calificaţi, cu şcoală. Ca şi conducător al oraşului, trebuie să te asiguri că acţiunea ta va genera prosperitate cetăţenilor care există în oraş, în acel moment. Adică nu cred că vreun bistriţean îşi doreşte ca populaţia să crească şi calitatea vieţii lui să scadă. În felul acesta comunităţile se aşează firesc în societate. Orăşenii la oraş, fermierii la ţară, muncitorii în oraşe preponderent industriale. Nu văd nici o catastrofă dacă rămânem câţi suntem acum, iar banii se întorc firesc celor care îi produc. Un alt aspect este legat de faptul că anumite lucruri nu trebuie amânate, invocând o lipsa de fonduri.
În economia actuală, lumea în general nu adună timp de 30 de ani bani pentru un apartament, ci merge la bancă, îşi cumpără apartament şi pe urmă plăteşte rate. Dacă avem de făcut o investiţie pe termen lung (o pasarelă, o şosea importantă), trebuie să o facem acum, fiindcă peste 25 de ani, ea va fi utilizată nu numai de cei care acum contribuie, ci şi de generaţiile viitoare. Nu trebuie să fie o practică curentă, nu trebuie să ne îndatorăm pentru orice (în nici un caz nu trebuie să înceapă veselia, pe împrumut). Însă decât să plombăm cinci ani o strada cu 10 lei, mai bine o facem acum cu 10 lei, circulăm pe ea normal, iar o parte din banii oricum se vor recupera prin acest flux evident al unei investiţii (locuri de muncă, producţie ş.a.).
O altă precizare pe care o fac este legată de legitimitatea deciziilor. Declaraţiile unora nu le comentez fiindcă nu prea contează, însă contează acţiunile celor investiţi în funcţia publică. Aceste acţiuni trebuie să aibă la bază nu numai votul primit la un moment dat. Sub umbrela votului popular nu putem să facem orice. Votul nu-ţi dă dreptul să aloci o treime din buget pentru folclor. Sau să faci focuri de artificii cu fiecare ocazie. Legea (care a fost modificată şi care acum e foarte proastă) permite conducătorului instituţiei ca până la 100.000 euro fără TVA, să ceară ofertă de servicii sau lucrări de la aceeaşi firmă indiferent de ce preţuri sau calitate oferă. Chiar dacă legea permite, nu înseamnă ca acţiunea respectivă are legitimitate publică, sau că este de bună credinţă. Nu. Astfel de acţiuni sunt îndreptate de fapt împotriva celor care ţi-au acordat încredere. Accesul la banii publici trebuie să fie în acord cu competitivitatea serviciilor oferite, pe bază de concurenţă corectă. Fiecare firmă care plăteşte taxe în acest oraş trebuie să beneficieze de aceleaşi condiţii în a accesa banii publici. Primăria cheltuieşte zeci de milioane de euro pentru servicii, produse, lucrări. În perioade ca aceasta, în care cererea de servicii de pe piaţa privată a scăzut, trebuie să încerci să fii partener activ al celor care în alţi ani au alimentat bugetul oraşului. Menţinerea în viaţă doar a abonaţilor la banii publici prin acordarea de susţinere necondiţionată este de rea credinţă şi antipatriotică. Este nevoie de adaptarea sistemului în favoarea cetăţenilor, nu utilizarea legii trunchiat şi tendenţios.
Formulez mai jos câteva propuneri prioritare (cred) pentru bugetul municipiului din acest an.
Documentaţii tehnice
1. Străzile Decebal, A. Mureşanu, Năsăudului, Gr. Bălan, cu iluminat arhitectural, cabluri îngropate şi piste de biciclete. Vom vedea în scurt timp dacă va fi eligibil un asemenea proiect pe fonduri europene. Dacă nu, vom vedea costurile şi va trebui luată o decizie oricum. Propunerea am făcut-o anul trecut, iar primarul a trecut-o în buget.
2. Bazin de înot (o locaţie poate fi în incinta Şcolii generale nr. 4).
3. Amenajare zonă agrement Codrişor între podul Jelnei şi podul Budacului.
Proiecte.
4. Începere execuţie legatură între strada Gării cu Tărpiului şi facilitarea spre zona industrială care e principalul furnizor de bani pentru oraş si judeţ. Centura actuală trebuie reabilitată şi această legatură rutieră de asemenea e prioritate. Dacă o va finanţa Guvernul va fi foarte bine, dacă nu, e un proiect ce trebuie asumat de Primăria Bistriţa şi CJ BN
5. Realizare legatură şi asfaltare străzile Arţarilor-Colibiţei pentru a deschide o nouă arteră importantă. Asfaltare Tărpiului-Subcetate. Proiectele le-am propus în 2008. Sau parcurs toate etapele tehnice.
6. Modernizare Colegiu Naţional Liviu Rebreanu, corp şcoală generală şi bază sportivă. Amenajarea terenurilor de baschet, a pistei de alergare şi a terenului de fotbal. Nici un liceu din ţară nu are în dotare 2 ha bază sportivă. E prioritate 100%. Amenajarea ar aduce sute de bistriţeni zilnic pe terenurile de sport. Între orele 18-21 ar fi cel mai animat loc din oraş.
7. Modernizare Şcoala Generală nr. 4 şi a Liceului de Muzică
8. Începere realizare piste de biciclete. Cei aproximativ 80 km propuşi în strategia de dezvoltare a municipiului ar trebui realizaţi până in 2020. Suntem mult în urmă cu acest proiect.
9. Realizare complex sportiv Unirea. Prima etapă cred că ar trebui să fie amenajarea unui ştrand şi a terenurilor de sport. Proiectul cu pârtia de schi cred că trebuie adaptat. Nu e zăpadă şi suntem la 800 m altitudine. Nu cred că Bistriţa o să fie vreodată o staţiune alpină, dar cred că realizarea unei pârtii simple cu teleschi, unde copiii şi nu numai ei să meargă iarna la schi ar fi excelentă. Cred că în jurul bazinului de înot, a terenurilor de sport trebuie gândit totul.
10. Transformarea a 3 din cele 26 de puncte termice în sală de sport, sală amenajată pentru pensionari cu şah, table ş.a., bazin de înot. Am zis doar trei din fonduri proprii, iar restul încercate parteneriate. Însă e nevoie de un ritm mai alert. Pentru unele puncte termice se vor depune documentaţii pentru fonduri nerambursabile, iar altele vor fi scoase la licitaţie pentru diverse activităţi( magazine, spălătorie ş.a.).
În afara acţiunilor pe care Primăria le face de ani buni aş mai propune câteva într-un buget rezonabil. Pe lângă probabilele propuneri de susţinere a unor ramuri sportive (fotbal, handbal), propun sprijin pentru dezvoltarea iniţierii în baschet, în rândul copiilor de până la 14 ani. Cred că putem aduce pe terenurile de baschet câteva sute de copii.
Susţinerea unui festival de jazz profesionist.
Susţinerea în colaborare cu CJ BN a unui festival de rock la Piatra Fântânele. Un proiect care să înceapă în oraş, urmat de o tabără rock în două zile. În condiţiile în care se doreşte un anumit tip de promovare a mitului din zona respectivă, şi în oraş, cred că trebuie adaptate acţiuni cu un caracter specific ideii.
Susţinerea unui târg de carte profesionist şi amenajarea pasajului dintre UAP şi Liceul Corneliu Baba pentru vânzare de carte veche.
Mai sunt şi alte lucruri mai mult sau mai puţin importante. Locuri de joacă, anveloparea blocurilor, ş.a. Bugetul este propus prin lege de primar, dar dezbaterea este necesară. Nu trebuie bifată prin întâlniri la primărie (am participat la una să văd ce spun alegătorii şi erau două persoane prezente). Contează foarte mult în acest demers de democraţie participativă cât de mult se implică iniţiatorul, presa şi oamenii politici interesaţi. Succes tuturor şi multă inspiraţie.
Alin Seserman,
consilier municipal PDL
