Sinaxar Reviewed by CD on . În această lună, în ziua a cincea, are loc  pomenirea înjunghierii Proorocului Zaharia, tatăl Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan. Sfântul Profet Zaharia În această lună, în ziua a cincea, are loc  pomenirea înjunghierii Proorocului Zaharia, tatăl Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan. Sfântul Profet Zaharia Rating:
Ești aici: Acasă » Religie»Sinaxar

Sinaxar

Sinaxar

În această lună, în ziua a cincea, are loc  pomenirea înjunghierii Proorocului Zaharia, tatăl Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan.

Sfântul Profet Zaharia şi Dreapta Elisabeta au fost  părinţii Sfântului Profet Înaintemergător şi  Botezător Ioan. Ei erau descendenţi din neamul lui Aaron: Zaharia,  fiul lui Barac, a fost preot în Templul din Ierusalim iar  Elisabeta a fost sora Sfintei Ana, mama Preasfintei Fecioare Maria.  Cele două femei căsătorite şi evlavioase sufereau de nerodire a  trupului, ceea ce pe vremea aceea era luat drept pedeapsă de la  Dumnezeu.

Într-o zi, în timpul  slujbei din templu, un înger i s-a arătat lui Zaharia care i-a  spus că soţia sa bătrână va naşte prunc, „care va fi  mare înaintea Domnului” (Luca 1:15) şi „va merge  înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie” (Luca 1:17).

Zaharia s-a îndoit de această  prezicere şi pentru această slăbire în credinţă el a fost  pedepsit, luându-i-se graiul. Când Elisabeta a născut un  fiu, fiind insuflată de Duhul Sfânt i-a dat numele Ioan, deşi  nimeni din familie nu mai avea acest nume.

Când l-au întrebat şi pe  Zaharia acesta a scris şi el numele de Ioan pe o tablă. Imediat  după aceasta i-a revenit darul vorbirii şi a început să  profeţească despre fiul său care urma să fie Înaintemergătorul  Domnului.

Când Irod împăratul a  auzit de la magi despre naşterea Mântuitorului, a dat ordin să  fie omorâţi toţi copiii de parte bărbătească de până  la doi ani din Betleem şi din împrejurimi, sperând  astfel să nu-i scape nici pruncul Iisus.

Irod ştia despre naşterea neobişnuită  a lui Ioan şi vroia să-l omoare, crezând că acesta era  viitorul Rege al Iudeilor cel din profeţii. Dar Elisabeta s-a ascuns  cu pruncul în munţi şi s-a rugat la Dumnezeu să-i scape de  prigonitori. Din mila Domnului muntele s-a crăpat şi i-a adăpostit  pe mamă şi fiu până ce prigonitorii au dispărut.

În acele zile tragice, Zaharia  slujea în templu iar soldaţii lui Irod au încercat în  zadar să afle de la acesta unde se ascundeau Elisabeta şi Ioan.  Apoi, aceştia l-au omorât pe sfântul profet,  înjunghiindu-l în faţa altarului (Matei 23: 35).

Elisabeta a murit la 40 de zile după  soţului ei şi Sf. Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a trăit în  pustie până în ziua în care a apărut în  faţa poporului lui Israel.

Tot în această zi, pomenirea  Sfinţilor Mucenici Urban, Teodor, Medimn şi a celor împreună  cu dânşii optzeci de preoţi şi leviţi, adică diaconi.

Mucenicii Urban, Teodor, Medimn  împreună cu cei 79 de tovarăşi au pătimit la Nicomidia sub  împăratul arian Valentus (Valens) (364-378 sau 379). Episcopul  ortodox Evagrie a fost înlăturat de la Biserica din  Constantinopol şi creştinii care nu au acceptat erezia ariană au  fost închişi şi torturaţi.

Ajunşi la disperare, creştinii  ortodocşi au cerut sprijinul împăratului şi au trimis la el  80 de oameni religioşi, conduşi de Sfinţii Urban, Teodor şi  Medimn.

Auzind plângerile lor  justificate, împăratul s-a mâniat foarte tare dar s-a  stăpânit să se arate. În secret l-a chemat pe eparhul  Modest şi i-a dat ordin să-i omoare pe delegaţi. Modest i-a urcat  pe un vapor spunându-le că vor fi trimişi la închisoare,  dar apoi le-a dat ordin ofiţerilor să dea foc corăbiei aflată în  larg. Astfel, toţi martirii de pe corabie au ars de vii.

Tot în această zi, pomenirea  Sfântului Sfintitului Mucenic Avda, episcop de Hormizd, în  Persia.

Sfântul acesta a fost pe vremea  lui Teodosie împaratul romanilor şi a lui Isdigerd I (399-419)  împăratul persilor, în anii 412. Fiind prins de  mai-marele vrăjitor care îl silea să se închine  soarelui si focului, fiindcă nu s-a plecat, a poruncit să-l bată  peste tot trupul cu toiege de trandafir pline de ghimpi, atât  de mult, încât a ajuns ca un mort. Pentru aceasta  luându-l slujitorii l-au dus la casa sa. Şi după un ceas şi-a  dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea  arătarii Sfântului Apostolul Petru la Iustinian împăratul.

Tot în această zi, pomenirea  sfântului cuviosului mucenic Atanasie, egumenul (staretul)  Mânăstirii Sfântului Simeon Stilitul, la Brest-Litovsk.

Sf. Mucenic Atanasie al Brest-ului a fost bielorus  şi s-a născut în anul 1597 într-o familie de creştini numită Filipovici. El a  fost bine educat şi cunoştea literatură teologică şi istorică după cum se poate  vedea în jurnalul sfântului, care s-a păstrat.

În tinereţe, Sf. Atanasie a fost dascăl în casele comercianţilor polonezi. În  1627 a acceptat tunderea sub egumenul Iosif de la Mănăstirea Sf. Duh din  Vilensk. Sf. Atanasie a fost numit ieromonah în 1632 şi ales stareţ al  Mănăstirii Duboisk de lângă Pinsk.

Cu ajutorul şi binecuvântarea specială a Maicii Domnului, Sf. Atanasie a reuşit  să reînvieze ortodoxia pe teritoriile limitrofe ale Rusiei vechi, care au fost  luate de polonezi. Între anii 1638-1648 Sf. Atanasie a făcut ascultare ca  egumen al Mănăstirii Bretsk-Simeonov, îndurând abuzuri nesfârşite din partea  Uniaţilor şi fiind ilegal persecutat de autorităţile civile. A fost întemniţat  de trei ori.

Sfântul a fost dus la Kiev în faţa unui tribunal religios ca să fie judecat dar  a fost achitat şi s-a întors la mănăstirea sa. Timp de zece ani Atanasie a  luptat împotriva oamenilor răuvoitori, pentru triumful netulburat al  ortodoxiei, marturie fiind suferinţele sale.După mai multe încercări de a-i frânge spiritul de luptă pentru ortodoxie, în  cele din urmă, după un alt proces care i s-a intentat, sfântul a fost condamnat  la moarte prin execuţie, deoarece era împotriva Uniaţilor.

Sf. Atanasie a murit  ca martir în noaptea de 4/5 septembrie 1648, iar dezgroparea moaştelor s-a  făcut în 20 iulie 1679.

Sfântul Prinţ Gleb, botezat cu numele David, a fost  unul din primii martiri ruşi cunoscuţi sub numele de „Purtători de pătimiri”. El  a pătimit împreună cu fratele său, prinţul Boris (botezat în creştinism cu  numele de Roman). După uciderea Sf. Boris, Svyatopolk Blestematul i-a trimis  Prinţului Gleb un mesager mincinos         care-i aducea informaţii eronate despre tatăl lor,  Marele Prinţ Vladimir, mort din cauza unei boli, încercând astfel să scape şi  de ultimul pretendent la tronul din Kiev.

Fiind minţit, Prinţul Gleb s-a grăbit să ajungă la  Kiev însoţit de o mână de oameni. Fratele său mai înţelept Yaroslav,  ajungându-l din urmă la Smolensk, nu l-a putut opri pe acesta din drum,  deoarece sfântul Gleb nu-şi putea imagina o astfel de crudă înşelăciune din  partea fratelui său Svyatopolk.

Nu departe de Smolensk, ucigaşii au urcat pe nava Sf. Gleb, care nu s-a opus,  cerând doar să fie lăsat în viaţă pentru vârsta lui fragedă. Dar la ordinul  criminalilor, bucătarul navei i-a tăiat gâtul lui Gleb îngropându-l lângă Smolensk,  într-un loc pustiu, între două trunchiuri de copac, într-un sicriu modest din  lemn. (+1015). În perioada 1019-1020 fratele său, Yaroslav i-a descoperit  mormântul şi trupul neputrezit care a fost mutat la Vyshgorod lângă Kiev şi  îngropat lângă sfântul prinţ Boris.

Mai târziu, moaştele fraţilor au fost mutate în 2 mai la Biserica Sf. Vasile  cel Mare, săvârşindu-se multe minuni la raclele celor doi sfinţi „Purtători de  Pătimiri”. Mitropolitul Ioan al Kievului a compus o slujbă pentru prinţii  sfinţi fixând şi data prăznuirii lor în comun ziua de 24 iulie, începând din  prima jumătate a sec. al XI-lea.

Biserica Rusă i-a cinstit din vremuri străvechi pe  aceşti doi sfinţi, care prin rugăciunile lor au ajutat locul lor de naştere,  mai ales în perioadele de mari tulburări. Astfel, chiar înainte de Bătălia de  la Neva din 1240, Pătimitorii Boris şi Gleb au apărut în vis unui soldat din  armata prinţului Alexander Nevsky (23 noiembrie, 30 august şi 23 mai), ajutând  ruşii în timpul luptei.

Cronicile sunt pline de mărturii ale milostivirii celor doi sfinţi ruşi şi de  minunile care s-au văzut la raclele lor. Multe biserici s-au construit în Rusia  care au primit hramul Sfinţilor Purtători de Pătimiri Boris şi Gleb.

sursa: www.calendar-ortodox.ro

Clip to Evernote

Comentează

© 2014 TRANSILVANIA TV Network Mixed By Fabrik

Sus