Badea Simion Borodi din localitatea bistriţeană Negrileşti ştie poate cel mai bine cum este să traieşti o viaţă în beznă, cu toate că în 1955 a plătit 680 de lei pentru electrificare. Locuinţa lui se află la aproximativ 3 km de centrul comunei şi la câteva zeci de metri de reţeaua de înaltă tensiune.
Paradox tipic României secolului XXI ! Mii de gospodării din aceasta ţară nu beneficiază de facilităţile pe care le oferă curentul electric. Badea Simion Borodi din localitatea bistriţeană Negrileşti ştie poate cel mai bine cum este să traieşti o viaţă în beznă, cu toate că în 1955 a plătit 680 de lei pentru electrificare. Locuinţa lui se află la aproximativ 3 km de centrul comunei şi la câteva zeci de metri de reţeaua de înaltă tensiune. A făcut nenumărate cereri la Primărie, Prefectură şi Consiliul Judeţean, însă a primit de peste tot un răspuns invariabil : ar trebui să facem ceva, dar…nu sunt bani. Dacă stăm bine să analizăm, pentru Simion Borodi nu sunt bani de vreo 40 de ani, de când s-a electrificat această comună.
La Negrileşti, vinovaţii fără vină cer să se facă lumină! În Bistriţa-Năsăud sunt aproximativ 4.500 de gospodării neracordate la reţeaua de curent electric. Simion Borodi este unul dintre nefericiţii care, deşi au plătit în anii 1955-1956 suma de 680 de lei ( o sumă imensă pentru acele vremuri, ţinând cont de faptul că era un simplu agricultor) pentru ca statul comunist să le arate ce înseamnă dezvoltarea multilateral dezvoltată şi câtă bunăstare aduce clasei muncitoare curentul electric şi becul lui Edison. Dar au rămas ,,cu buza umflată”. Nici în ziua de astăzi nu se ştie de ce un om care a plătit pentru ca energia electrică să ajungă şi în gospodăria sa a rămas, la 82 de ani, bolnav, sprijinindu-se într-un baston, cu 640 de lei pensie, din care 400 îi ,, alocă” medicamentelor, fără lumină şi fără nădejde. Are totuşi un generator primit în dar. Acesta consumă doi litri de motorină la patru ore de funcţionare. Adică în jur de 10 lei pe zi ar trebui să cheltuiască bătrânul pentru a avea un dram de lumină în casă. Un calcul simplu ne arată că ar avea nevoie de 300 de lei lunar doar pentru…funcţionarea unui bec şi a televizorului, la care se uită foate rar. Din motive economice, spune dumnealui,. ,,Mi-am făcut, din puţinii bani pe care îi am, abonament la o revistă cu programele la televiziune. Nu vreau să-l pornesc degeaba. Apăs pe buton doar când văd în ziar că este ceva interesant.” Bătrânul locuieşte cu soţia sa, Domnica, bolnavă şi ea, iar cei 50-100 de lei care le rămân după ce plătesc medicamentele şi desele spitalizări îi păstreaza ca pe ochii din cap. Ar fi vrut să-şi facă un generator de curent care să fie acţionat de apa care trece prin faţa casei, dar ,,la vârsta mea, îndoit cum sunt, mai sunt în stare?” Mai demult, seara, pentru a nu consuma prea mult combustibil cu generatorul, aprindeau ,,lompaşul”, dar acum nu se mai găseşte petrol ,,la bodega din sat, că numa’ la Vişeu de Sus am auzit io că mai este.”
De la Anna la Caiafa. Verdictul: Nu sunt bani! După ce a înaintat o petiţie, la mijlocul lunii aprilie a anului trecut, prefectul Cristian Florian i-a dat un răspuns sesizării făcute : „Problemele sesizate de dumneavoastră sunt şi au fost în atentia autoritaţilor locale, judeţene, Guvernului României şi a SC Electrica, în a căror competenţă cade finanţarea şi execuţia lucrărilor de extindere a lucrărilor electrice (…) Finanţarea extinderilor de reţele electrice (având în vedere şi costul ridicat al acestora) pentru anul 2009 are o pondere mică în structura creditelor alocate de Consiliul Judeţean şi consiliile locale. În concluzie, ,, fondurile sunt posibil a fi alocate”, explica Florian. Şi Consiliul Judeţean Bistriţa-Nasăud se disculpă prin adresa nr. 399/26.01.2009 :,, întrucât nu faceţi parte din beneficiarii etapei I a Programului „ Electrificarea 2007-2009” am solicitat Primăriei Negrileşti să soluţioneze solicitarea dumneavoastră cu ocazia desfăşurarii etapei a II-a a Programului, pe baza solicitării dumneavoastră.” Primăria- în ton cu forurile superioare Primăria se justifică prin lipsa banilor la buget şi prin faptul că locuinţa este în extravilan. Dar să nu uitam că acest om îşi plăteşte dările la stat şi că, până la urmă, este cetăţean al comunei. La cererea adresată Primăriei Negrileşti, prin care solicita extinderea reţelei electrice, Simion Borodi a primit următorul răspuns: ,, La solicitarea Dumneavoastră înregistrată sub numărul 399 din 16.02.2009 privind întocmirea unei întocmirea unei documentaţiei tehnice necesare pentru extinderea reţelei electrice la locuinţa personală amplasată în extravilanul localităţii Negrileşti vă comunicăm următoarele: Primăria comunei Negrileşti nu dispune de sumele necesare întocmirii acestei documentaţii în bugetul anului 2009.” Omul nostru a solicitat iniţial Consiliului Judeţean subvenţionarea unei părţi din costul carburantului pe care îl folosea pentru alimentarea generatorului, care i-a răspuns scurt, dar nu prea l-a obiect, prin adresa 6643/01.02.2010 : ,, …singurii în măsură să soluţioneze problema dumneavoastra sunt Primăria şi Consiliul Local.” Primăria s-a conformat şi… de la administraţia publică locală zicere ( prin adresa 629/11.03.2010): ,,Primăria comunei Negrileşti nu dispune de resurse financiare pentru subvenţionarea carburanţilor folosiţi de dumneavoastră”. Ce să mai înţeleagă bietul om?! Reprezentanţii Electrica ar face, dar… nu sunt solicitaţi Contactat telefonic de reporterul Gazetei de Bistriţa, directorul Alexandru Roman a ţinut să precizeze că instituţia pe care o conduce poate face extinderi de reţea doar în anumite condiţii şi că astfel de lucrări depind de mai mulţi factori. ,, Potrivit prevederilor Legii energiei, extinderile de reţea sau construirea unor noi reţele se fac prin anumite fonduri ale Consiliului Judetean Bistriţa-Năsăud, ale consiliilor locale sau ale altor foruri legal constituite. Nu vă pot da o cifră exactă în ceea ce priveşte costrurile extinderii reţelei la o gospodărie, deoarece totul depinde de amplasamentul locuinţei, de existenţa unor transformatoare de medie tensiune, deci …de mai multe aspecte” a punctat Alexandru Roman.
Badea Simion, între speranţe şi tristul adevăr! Bătrănul priveşte lung în pământ atunci când i se aduce aminte de promisiunile celor care s-au perindat pe la putere. ,, Aştept de zeci de ani să aprind un bec în casa mea. Dar, până acum…Domnu’ cu mila! Acum se apropie iarna, se întunecă repede, se face dimineţă târziu. M-am săturat! Măcar acum că suntem bătrâni să avem şi noi lumină! Cu Ceauşescu nu s-o putut, am crezut că ăştia de după…Dar, nimic, domnul meu, nimic.” Îşi şterge ochii scăldaţi în lacrimi şi concluzionează: ,, În întuneric m-am născut şi tot aşa mă voi stinge.” A trudit o viaţă pentru a-şi creşte copiii, a muncit pământul aspru şi de multe ori neproductiv, iar acum aşteaptă încă la lumina palidă a unei lumânări, pentru că nu are bani de carburantul necesar funcţionării generatorului, o rază mai sclipitoare, o rază de lumină electrică. Să se electrifice primesc, dar măcar să se schimbe ceva! Marea electrificare anunţaţă cu surle şi trâmbiţe de guvernul condus de Călin Popescu Tăricianu a fost un eşec, iar Programul „Electrificare 2007- 2009“ menit a scoate din beznă gospodăriile nelectrificate nu şi-a atins nici pe departe scopul. Reprezentanţii Unităţii de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) au avut tot timpul însă scuze pentru acest rateu, invocănd în special o serie de constrângeri legislative legate de regimul proprietăţii şi cel al finanţării de la bugetul de stat a obiectivelor de investiţii reprezentate de reţelele electrice. În martie 2010 Guvernul condus de Emil Boc a adoptat, prin memorandum finalizarea procesului de electrificare a satelor şi localităţilor neelectrificate. Astfel, ar urma ca până în 2012 să se finalizeze electrificarea celor aproximativ 100.000 de gospodării care nu sunt momentan racordate la reţeaua electrică. În România anului 2010 există 97 de localităţi şi circa 2.000 de cătune neelectrificate. Valoarea investiţiei se cifra la 225 de milioane de euro. La Negrileşti însă nu s-a întâmplat nimic! Că, deh, trăim în România!
Raimond Petruţ
