Credinciosii sărbătoresc an de an, pe 30 ianuarie, pe cei mai de seamă dascăli ai bisericii crestine, sfintii ierarhi Grigore, Vasile si Ioan, considerati de Biserică adevărati ctitori ai Ortodoxiei. Viata fiecăruia în parte este celebrată în zile diferite, cînd se face pomenirea în calendar.
Astfel, Sfîntul Grigore este sărbătorit pe 25 ianuarie, Vasile – pe 1 ianuarie, iar Ioan pe – 27 ianuarie si 13 noiembrie, iar pomenirea lor laolaltă – pe 30 ianuarie – a fost hotărîtă mai tîrziu, din pricina unor discordii ce se iscaseră între credinciosi, ei începînd să facă diferente între acesti învătati, considerînd pe unul mai bun sau mai putin bun decît celălalt.
Traditia bisericii ne spune că acesti trei ierarhi au trăit în secolul IV, în anii cînd Biserica Ortodoxă abia scăpase de prigonirile sîngeroase ale împăratilor romani, dar era primejduită de învătături gresite de la dreapta credintă, mostenită de la apostoli. Astfel, acesti trei bărbati au dus o luptă grea si fără încetare pentru adevărata întelegere a credintei apostolice cu privire la taina Sfintei Treimi. Fiind toti trei mari ierahi ai Bisericii, fiecare a folosit amvonul, dar în mod diferit.
Sfîntul Vasile cel Mare a fost în acelasi timp si păstor al mirenilor, dar si mare îndrumător al călugărilor. Cele mai vestite cuvîntări ale sale din amvon au fost tîlcuiri din Cărtile Facerii si a Psalmilor, iar rînduielile date de el călugărilor dăinuiesc si astăzi.
Tot în felul său, a folosit amvonul si Sfîntul Grigore Teologul. Vorbitor înnăscut, acesta si-a cîstigat renumele de cuvîntător al lui Dumnezeu, tălmăcind oamenilor din vremea lui Taina Sfintei Treimi. După cinci ani de cuvîntări în Biserica Învierii, singura biserică ortodoxă din Constantinopol, Grigore a reusit să îndrepte spre credinta lui Hristos aproape toti locuitorii din cetate, fiind ales patriarh al Constantinopolului.
Sfîntul Ioan Gură de Aur a folosit amvonul pentru învătarea mirenilor, chemîndu-i spre întoarcerea la Dumnezeu si la milostenie. A fost socotit drept cel mai iscusit vorbitor pe care l-a avut vreodată Biserica.
